21/10/2020
Integrarea socială a persoanelor cu tulburări de sănătate mintală
Bolnavii psihic îşi găsesc cu dificultate locuri de muncă. Ei trebuie să fie iubiţi, apreciaţi, înconjuraţi de prieteni şi să aibă hobby-uri.
Atenţia care se acordă astăzi sănătăţii mintale, unificând eforturile şi preocupările tuturor celor implicaţi în asigurarea calităţii sănătăţii publice, este justificată nu doar de numărul tot mai mare al celor afectaţi (sau de scăderea îngrijorătoare a vârstei la care aceste tulburări apar şi se manifestă), ci şi de costurile economice şi sociale tot mai ridicate pe care le presupun tratarea, respectiv recuperarea şi reinserţia socială a bolnavilor psihic.
Bolile psihice reprezintă o parte importantă a cheltuielilor pentru sănătate, atât prin costul ridicat al tratamentului medicamentos, cât şi prin cheltuielile indirecte pe care le presupune ieşirea din sfera productivă a persoanelor afectate.
Datele din literatura de specialitate arată că pentru persoanele care suferă de tulburări ale sănătăţii mintale găsirea unei slujbe este un proces mult mai dificil decât pentru persoanele sănătoase, pe de o parte din cauza discriminării şi stigmatizării sociale, iar pe de altă parte din cauza formei de manifestare a bolii, corespunzător gradului de severitate a acesteia. Bolile psihice afectează capacităţile intelectuale şi afective, respectiv discernământul şi comportamentul, generând prejudecata că toţi cei afectaţi sunt persoane violente, imprevizibile, leneşe sau lipsite de voinţă, în general persoane în a căror capacitate de muncă nu se mai poate avea încredere.
Obstacole insurmontabile pe piaţa muncii
Numeroase studii arată că principalele obstacole pe care o persoană cu tulburări de sănătate mintală le întâmpină pe piaţa muncii pot fi la nivelul pacientului (lipsa experienţei vocaţionale şi dizabilităţile cognitive), la nivelul potenţialului angajator (stigmatizarea bolnavilor psihic) şi la nivelul serviciilor de sănătate mintală (oferta deficitară de servicii de reabilitare socială şi vocaţională).
Pornind de la realitatea faptului că orice boală, dar mai ales cea psihică, înseamnă “o ruptură a echilibrului biologic, urmată de dezadaptare socială, dezinserţie socială şi deci ruperea echilibrului social al individului”, atât de vital pentru sănătate, eforturile făcute de către toate serviciile implicate în asistenţa bolnavului cu tulburări psihice (medicale, psihologice şi sociologice), pe linia recuperării şi reintegrării sale sociale, sunt perfect justificate.
Aptitudini compensatorii
Recuperarea şi integrarea socială a bolnavului psihic este munca unei echipe multidisciplinare (medic psihiatru, psiholog, asistent social, asistent medical), în care pe lângă factorul sanitar, responsabil cu prevenţia primară şi secundară a bolilor, un rol important revine factorului formativ-profesional, axat pe identificarea şi valorificarea aptitudinilor compensatorii, în vederea calificării sau recalificării profesionale, precum şi factorului comunitar, respectiv crearea unei atitudini de suport şi deschidere către potenţialul productiv şi creativ al acestor persoane.
Un rol important în ghidarea recuperării şi integrării sociale a persoanelor cu tulburări de sănătate mintală revine asistentului social care, în multe ţări cu un sistem perfecţionat al asistenţei medicale, are un rol din ce în ce mai important în echipa medicală terapeutică, el devenind ajutorul cel mai apropiat al medicului, în multe cazuri preluând chiar responsabilitatea îngrijirii bolnavului psihic. Experienţa centrelor medicale-pilot din Franţa, S.U.A. sau Germania au arătat că buna funcţionare a serviciului social duce la scăderea duratei de spitalizare, măreşte perioada remisiunii şi previne abandonul asistenţei terapeutice în procesul de recuperare şi integrare socială.
Securizare afectivă şi relaţională
Prin intermediul reţelei sociale, subiectul se simte securizat, îngrijit, stimat, apreciat şi angajat ca membru al acesteia într-un sistem de obligaţii mutuale, deci integrat social. Surse importante pentru sănătate sunt considerate căsătoria, prietenia cu un număr semnificativ de mare de persoane, apartenenţa la un club, implicarea în activităţi şi programe sociale diverse, care stimulează pacientul să redevină activ.
